Cum de cîţiva ani încoace una din dorinţele cele mai arzătoare mi-a fost să merg în Republica Moldova, în Săptămîna Mare aceasta mi s-a îndeplinit. Stau la cîţiva kilometri de graniţă, la o aruncătură de băţ aş spune şi niciodată pînă acum nu am reuşit să trec Prutul. De ce? Pentru că numai cu paşaport sau viză de şedere poţi merge. Săracii oameni care au rude de-o parte şi de cealaltă a rîului! 😦

Îmi amintesc şi acum că atunci cînd eram mică, am răscolit printre sacoşele tatălui meu (care a fost fotograf pînă nu demult) şi am găsit o fotografie îngălbenită de timp, dar cu o însemnătate destul de mare pentru ai mei. Era făcută în mai 1990, atunci cînd a fost Podul de flori peste Prut, un eveniment important pentru românii din România şi pentru cei din Basarabia. A fost ziua în care Cortina de fier dintre URSS şi România a căzut, iar românii de pe ambele maluri ale Prutului, despărțiți timp de 50 de ani, s-au reîntâlnit fără să aibă nevoie de paşaport sau viză, acoperind apa râului cu flori. Mama şi cele două surori ale ei au fost să-şi vadă unchii care au rămas dincolo de Prut. De atunci, ani mulţi au trecut şi România nu a mai devenit dodoloaţă, aşa cum îşi dorea multă lume pe atunci…  😦

Ei bine, mai jos sunt cîteva fotografii puse într-o galerie (opţiune oferită de wordpress) făcute  în ordinea obiectivelor care ne-au atras atenţia – spun la plural deoarece am fost împreună cu a mea prietenă şi suflet pereche de trei ani aş putea spune, Adriana Dănilă şi cu cea mai frumoasă moldoveancă ştiută ever, Corina Scaleţcaia – în Chişinăul mult iubit al lui Grigore Vieru sau al soţilor Aldea-Teororeanu (cu a căror muzică am crescut, împreună cu cea a lui Gheorghe Ţopa, a lui Ion Suruceanu şi a Anastasiei Lazariuc, ce vremuri! ce copilărie frumoasă am avut cu Moldova 1 şi Radio Noroc!)

Această prezentare necesită JavaScript.